Unul dintre cele mai fascinante cazuri OZN petrecute de-a lungul timpului a fost cel de la școala primară Ariel din Ruwa, Zimbabwe.
Atunci, mai mult de 60 de copii au văzut farfuriile zburătoare care au aterizat lângă curtea școlii.
Din acele aparate zburătoare misterioase, au coborât mai mulți omuleți, care le-au transmis mesaje telepatice copiilor.
Acest caz a fost cercetat și documentat de psihiatrul de la Harvard Dr. John E. Mack, care a înregistrat mărturiile copiilor și s-a arătat profund convins că aceștia au trăit o experiență genuină, excluzând ipoteza unei simple isterii în masă.
Întâlnirea cu extratereștrii
Pe 16 septembrie 1994, la școala generală Ariel din orașul Ruwa, Zimbabwe, la ora 10.00, copiii se aflau în pauză. Profesorii erau într-o ședință în cancelarie.
Copiii se jucau liniștiți în curtea școlii și, dintr-o dată, cerul a început să se agite.
Prima dată a fost zărită o navă argintie care emana o lumină puternică. Apoi au apărut mai multe.
„Am crezut că e doar o casă cu sticlă care reflectă soarele și strălucește. Apoi ne-am gândit: nu, nu poate fi asta, pentru că nu sunt case acolo sus, pe stânci.” – Candace (elevă la acea vreme)
Câteva secunde mai târziu, aceste nave, de culoare argintie, au început să coboare pe pământ. Nu făceau zgomot și aterizau foarte lin, așa cum au declarat ulterior copiii.
„Am văzut două lumini care clipeau și am văzut un obiect mare, argintiu, în formă de farfurie, care plutea, iar apoi a aterizat sau plutea deasupra unei stânci; după aceea am văzut două figuri ieșind, erau foarte negre, iar fața… abia le-ai putea distinge fața…” – Lisil Field (elevă în clasa a IV-a)
Aceste farfurii zburătoare au aterizat la circa 100 m de gardul curții școlii. Elevii, când le-au văzut, au alergat spre gard. Atunci, dintr-un OZN au coborât două ființe ciudate.
Acestea aveau o înălțime de aproximativ 1 metru și erau îmbrăcate în costume negre strânse, cu păr sau căști lungi și negre, piele palidă și ochi ovali negri, disproporționat de mari.
Extratereștrii nu mergeau, ci alunecau și s-au deplasat astfel până la gardul curții școlii.
Copiii i-au descris ca fiind furioși și cu priviri extrem de pătrunzătoare.
„Ochi uriași la care pur și simplu nu poți să nu te uiți. Și odată ce am făcut contact vizual, tot ce era în jur a dispărut.” – Emma
Unii dintre ei s-au speriat când i-au văzut.
„Nu m-a atins fizic, dar am simțit că prin acea privire a atins fiecare gram al corpului meu.” – Salma
În momentul în care s-au apropiat de gard, au început să le transmită mesaje telepatice copiilor.
„Ideile pur și simplu au trecut în mine, în ființa mea. Nu vorbea. Era aproape telepatic. Era doar un sentiment, un sentiment copleșitor despre cât de important este mediul înconjurător.” – Salma
Aceste mesaje se refereau la vremurile viitoare și la pericolul de extincție al omenirii din cauza poluării.
„Am văzut ochi mari, negri. Și nu știu dacă a fost telepatic, nu știu. Dar mesajul pe care îl primeam și pe care mi-l amintesc era că facem rău planetei.” – Lisil Field
Extratereștrii le-au transmis elevilor că oamenii fac foarte mult rău planetei și că în vremurile viitoare vor fi probleme extrem de mari. Dacă problemele climatice nu vor fi rezolvate, atunci viața umană va fi pusă în pericol și există posibilitatea extincției.
„Era ca și cum, în lume, toți copacii s-ar prăbuși și n-ar mai fi aer, iar oamenii ar muri. Cred că în spațiu nu există iubire, dar aici jos da.” – o altă elevă, descriind viziunile transmise
După ce mesajele de avertisment au fost transmise, ființele bizare s-au întors la navele lor (1-5 min), care au decolat la fel de lent cum au aterizat.
Cercetări și idei
Imediat după ce incidentul s-a încheiat, profesorii au aflat de cele întâmplate. Atunci s-a luat decizia ca martorii să deseneze ce au văzut.
Pentru că în acele vremuri nu existau camere de filmat în școală și nici copiii nu aveau telefoane mobile cu cameră, nu au existat nici fotografii și nici filmări.
Desenele și mărturiile sunt singurele probe care certifică această întâlnire bizară cu niște ființe extraterestre.
„Cred că vor ca oamenii să știe că facem cu adevărat rău acestei lumi și că nu trebuie să devenim prea dependenți de tehnologie („not get too technologed”).” – o elevă blondă în interviurile din 1994
Investigația lui John E. Mack și Dominique Callimanopulos este deosebit de interesantă deoarece au intervievat 12 copii, iar articolul publicat de Institutul John E. Mack consemnează că aceștia au descris evenimentul cu o consistență considerată de cercetători remarcabilă.
Bineînțeles că au existat și voci care susțineau că ce au văzut elevii a fost un caz de excitare comună, amplificare mediatică sau folclor cultural. Aceste explicații sunt puerile pentru că niște copii