Tata s-a trezit într-o dimineață cu o tăcere grea în priviri și mi-a zis scurt: m-am visat astă-noapte cu mama și cu frate-meu.
Stăteau la fântână și mi-au spus că s-a făcut târziu și că mă așteaptă la masă. I-am zis să lase prostiile, dar el a știut exact ce înseamnă.
Timp de trei zile n-a mai vorbit aproape deloc. S-a plimbat prin ogradă, a mângâiat câinele și și-a lăsat lucrurile în ordine, ca un om care își știe socotelile încheiate.
În a treia seară, exact la apus, s-a întins pe pat, a tras aer adânc în piept și s-a dus. A lăsat în urmă doar o pereche de papuci lângă ușă și o liniște care te taie la rărunchi.
Când trec pe lângă fântâna aia, și acum mi se face pielea de găină, de parcă îl aud cum își cheamă umbra înapoi acasă.