În societatea occidentală reîncarnarea încă este un subiect tabu. Numeroși sunt cei care cred că viața este cea de aici și nimic mai mult. De aici și convingerea unora că avem o singură viață.
Dar realitatea este cu totul alta. Viața dintre vieți este o teorie expusă de psihologul american Michael Newton.
În anii ’70, psihologul a supus mai mulți oameni hipnozei. Atunci a aflat numeroase adevăruri despre ce înseamnă viața și ce se întâmplă dincolo de ea.
Viața dintre vieți
Atunci când subiecții se aflau în stare de hipnoză, Newton îi întreba diverse lucruri despre viața lor. Psihologul a remarcat că poveștile lor nu se opreau niciodată în momentul morții, ci continuau și dincolo de aceasta. Mai mult, ei vorbeau despre nașteri, vieți și morți multiple.
Poveștile subiecților în hipnoză transcendeau moartea ca și cum ar fi fost o graniță dintre viață și altceva.
Fiind interesat de acest subiect, psihologul american a început să strângă date din poveștile subiecților săi. Atunci a realizat că după moarte, de fapt, este viața dintre vieți.
Ce înseamnă asta? Că există ceva între două vieți. O zonă gri, în care sufletul se pregătește pentru o nouă naștere.
Principalele etape din viața dintre vieți
Dacă moartea este doar o graniță, atunci este limpede că ceva trebuie să urmeze după ea. Pe baza informațiilor culese de Newton, în timpul studiului său, s-au putut stabili mai multe etape în procesul dintre vieți:
- Trecerea prin lumină
Pacienții lui Newton au descris că imediat după ce au simțit că mor, au simțit cum se desprind de corp. Procesul este unul foarte lent. Au simțit sentimente de pace și liniște. După ce și-au privit corpul de sus, un tunel de lumină s-a deschis în calea lor.
Au trecut prin acest tunel și în cele din urmă au ajuns într-o lume diferită.
- Consiliul sufletelor bătrâne
Odată străbătut tunelul de lumină și ajunși într-o altă dimensiune, pacienții lui Newton vorbeau despre întâlnirea cu anumite suflete bătrâne.
Ei l-au numit ”Consiliul bătrânilor” sau al ”ghizilor”. Acolo este locul în care are loc analiza vieții.
Nu este vorba despre o judecată, așa cum ne este prezentată în Biblie, ci despre o analiză blândă a vieții. Sunt expuse toate faptele pe care sufletul le-a făcut și trăit în viața sa de om.
Acolo este momentul în care se stabilesc ce lecții mai are de învățat acel suflet și pe cele pe care le-a încheiat.
- Planificarea
În funcție de lecțiile pe care trebuie să le mai învețe, sufletul trece în zona de planificare. Acolo, înconjurat de alte suflete, își va analiza viitoarea viață.
Libertatea este deplină, pentru că sufletul aflat în acea zonă își poate alege corpul și viața în funcție de lecțiile recomandate. De asemenea, poate crea legături karmice cu alte suflete.
Acesta este motivul pentru care atunci când te întâlnești cu cineva în viață simți că îl cunoști de foarte multă vreme, chiar dacă l-ai întâlnit atunci pentru prima dată.
- Biblioteca Akasha
Numeroși oameni aflați în hipnoză au vorbit despre Biblioteca Akasha. Aceasta este zona în care sunt păstrate toate detaliile vieților oamenilor.
Tot acolo pot fi accesate anumite linii temporale. Adică, cum ar fi fost dacă ai fi ales altfel în viață.
Această zonă este liberă pentru toată lumea și după planificare poate fi accesată oricând și oricum.
- Pregătirea pentru noua naștere
După ce toate detaliile au fost puse la punct, urmează o nouă viață.
Aceasta implică clasica naștere și venirea pe lume. Înainte de naștere, sufletul își alege părinți, corpul în care va trăi și mediul în care se vor regăsi lecțiile pe care trebuie să le învețe.
Idei noi în cărți vechi
Poate că aceste etape dintre vieți pot părea o iluzie sau o poveste, însă există numeroase culturi antice care vorbesc fix despre aceste idei.
Pentru noi, occidentalii, pare greu de crezut că putem avea viață după viață, dar numai din cauza că nu am fost pregătiți pentru o vedere de ansamblu. Nu a avut nici cine să ne învețe.
De exemplu, în Cartea Morților din Egiptul Antic, este prezentată chiar și o hartă a lumii dintre vieți.
Filozofi precum Pitagora și Platon susțineau că sufletul provine dintr-o lume divină, intră într-un corp fizic, iar la moarte părăsește trupul.
Roata nașterilor, a morților și a renașterilor (Samsara) guvernează existența. Între două vieți, în funcție de fapte (karma), sufletul trece prin diverse stări sau planuri existențiale de tranziție.
Și lista exemplelor poate continua.
Concluzie
Viața dintre vieți este o perioadă de pregătire. Moartea nu este sfârșitul, ci este doar sfârșitul unei vieți, la fel cum nașterea este începutul unei alteia.
Acest ciclu karmic se încheie în clipa în care sufletul ajunge la iluminare, adică a reușit să treacă prin toate lecțiile vieții și a evoluat. Acesta este scopul vieții, până la urmă.
Michael Newton – Destinul sufletelor – 2004
