Toată lumea știe că Pământul este rotund, sau aproape toată lumea. Există și în ziua de astăzi un curent care susține că trăim pe o planetă plată.
Această idee a fost preluată de oamenii moderni de la cei antici. Întrebarea de bază este de ce anticii credeau că Pământul este plat?
Ce argumente și teorii aveau ei?
Și când mă refer la antici, mă refer la școliții din India antică, care explicau cu exactitate structura universului și a sistemelor planetare. Dacă cunoșteau atât de bine universul, de ce spuneau că Pământul este plat?
Misterul Pământului plat
Ideea Pământului plat este foarte veche, apărând în unele cosmologii și concepții din lumea antică.
Dar teoria modernă a Pământului plat, în forma cunoscută astăzi, pornește în principal de la Samuel Birley Rowbotham, în Anglia, în secolul al XIX-lea.
El a susținut începând din anii 1830 că Pământul este un disc și și-a publicat teoria în Zetetic Astronomy. Pornind de la această demonstrație, s-a creat curentul celor care cred că trăim pe un disc.
Dar hai să vedem care este adevărul!
Există două linii de a înțelege ideea Pământului plat:
- experimentul lui Rowbotham
- și textele din cărțile vedice.
Dovezi și verdict: Experimentul Pământului plat
Samuel Birley Rowbotham a făcut un experiment în 1830.
A ales o porțiune de aproximativ 9,7 km și a făcut următoarea observație:
- a poziționat o barcă cu un steag la un capăt al canalului;
- de la celălalt capăt, a privit barca cu ajutorul unui telescop;
- apoi a comparat poziția bărcii față de linia de vizare.
Conform interpretării lui Rowbotham, dacă Pământul ar fi curbat, barca aflată la distanță ar trebui să dispară treptat sub linia orizontului.
Singura problemă pe care a uitat-o a fost refracția atmosferică: lumina poate fi deviată când traversează straturi de aer cu temperaturi și densități diferite, făcând obiectele îndepărtate să pară mai sus decât poziția lor geometrică.
Verdict: Fals! Pământul nu este plat, ci rotund din perspectiva fizicii.
Dovezi și verdict: Pământul plat în cărțile vedice
Dacă am stabilit că Pământul este rotund din perspectiva planului fizic, atunci de ce niște oameni care descoperiseră secretele universului spuneau că Pământul este un disc?
Trebuie să recunosc că m-a măcinat această întrebare și am fost nevoit să cercetez mai aprofundat problema.
Descrierea Pământului plat
„Regele Parikshit a spus: O, înțeleptule, ai descris deja măsurătorile universului și ale sistemelor sale planetare… Acum te rog să ne descrii în detaliu Pământul (Bhu-mandala), care este ca o roată de car.”
„Așa cum un lotus are petale dispuse în jurul centrului, tot așa Jambudvipa și celelalte insule din Bhu-mandala sunt aranjate circular, asemenea petalelor unei flori de lotus.” (Srimad Bhagavatam, Cântul 5 Capitolul 16, Textul 1-2)
Pământul (Bhu-mandala) este descris ca fiind rotund și plat, asemenea unei farfurii sau a unei roți de car (mandala). Se spune că are un diametru imens (de 500.000 de yojana, o unitate vedică de măsură).
În centrul acestei imense structuri plate se află Jambudvipa, un teritoriu uriaș, circular, cu diametrul de 100.000 de yojana. Aici se află și lumea noastră cunoscută.
La marginea exterioară a întregului disc Bhu-mandala se află un lanț muntos uriaș numit Lokaloka, care separă lumea locuită de întunericul cosmic exterior.
Care este logica?
Exact, acesta este miezul confuziei: „rotund, dar plat”. Pentru mintea noastră modernă, obișnuită cu globul pământesc, sună a contradicție totală (o minge e o minge, o farfurie e o farfurie).
Când un înțelept intra în transă meditativă (pentru că așa își dobândeau ei cunoștințele) și „vedea” universul, el nu vedea date prin telescop, ci vedea dimensiuni ale conștiinței, fluxuri de energie și ordinea cosmică.
Într-o viziune meditativă sau vizionară, lumea se înfățișează ca o mandală uriașă de energii concentrice, nu ca un glob de noroi și rocă.
De ce această viziune nu este greșită? Pentru că inițiații știau că universul este o proiecție. Imaginează-ți un proiector care proiectează un film pe un ecran de pânză.
Când privești filmul știi că ecranul este plat, dar pentru cei care joacă în film, totul în jurul lor ia formă în 3D.
Din viziunea de dinafara proiecției, tot universul este plat, chiar și Pământul, dar pentru noi, cei care trăim aici este rotund.
Această viziune poate părea ciudată, dar cel mai interesant lucru este că fizica modernă confirmă teoria principiului holografic:
- Gerard ‘t Hooft (laureat al Premiului Nobel pentru fizică) a propus prima dată această idee în 1993.
- Leonard Susskind (celebrul fizician de la Stanford) a dus ideea mai departe și a formulat-o matematic în termenii teoriei coardelor.
Susskind și ‘t Hooft au demonstrat matematic că informația conținută într-un volum de spațiu de 3D poate fi complet descrisă de datele stocate pe suprafața 2D care îl mărginește.
Cu alte cuvinte, profunzimea, volumul și distanțele (inclusiv a treia dimensiune) sunt efecte secundare (iluzii geometrice) generate de un cod pur bidimensional.
Inițiații din India vedică au reușit prin meditație să vadă dincolo de holograma în care trăim. Și pentru că au văzut canalele energetice ale proiecției au susținut că Pământul este plat.
Da, este plat dincolo de proiecție, adică văzut dintr-o perspectivă spirituală, dar este rotund de aici, din înăuntrul filmului.
Când fizicienii vorbesc despre univers ca despre o hologramă, nu spun că vine cineva din exterior cu un videoproiector, ci că matematica universului nostru 3D funcționează exact ca o proiecție. Informația fundamentală este plană, bidimensională și stocată la margini, iar simțurile noastre, gravitația și interacțiunile materiale decodează totul sub formă de volum, adâncime și spațiu tridimensional.
Verdict: Confirmat! Dincolo de proiecția holografică Pământul este văzut ca fiind plat. Din planul fizic este rotund!
Verdict final
Concluzia este una cât se poate de simplă. Pământul este rotund și așa o să rămână până la sfârșiturile lui. Experimentele fizice care încearcă să demonstreze contrariul sunt fie greșite, fie interpretate greșit.
Mai mult de atât, toate planetele din acest univers au aceeași formă ovală sau rotundă. Nu există în proiecția 3D sau 4D o planetă plată.
Verdictul final este că Pământul este rotund sau oval, dar nu plat!
- Śrīmad-Bhāgavatam, Cântul 5, Capitolul 16 – descrierea Bhū-maṇḍala și Jambūdvīpa. Textul descrie Bhū-maṇḍala ca asemănătoare unei flori de lotus și Jambūdvīpa ca fiind circulară, precum o frunză de lotus; sunt prezentate și măsurătorile în yojana. Vezi capitolul 16 din Śrīmad-Bhāgavatam
- Stanford Encyclopedia of Philosophy – principiul holografic. Explică faptul că principiul holografic leagă informația fundamentală dintr-o regiune de suprafața care o delimitează, nu de volumul acesteia. Explicația Stanford Encyclopedia of Philosophy
- Gerard ’t Hooft – „Dimensional Reduction in Quantum Gravity” (1993)
Este lucrarea în care ’t Hooft formulează ideea reducerii dimensionale: la scara Planck, gradele observabile de libertate pot fi descrise ca variabile pe o structură bidimensională, în locul descrierii obișnuite 3+1D. Lucrarea originală a lui Gerard ’t Hooft – arXiv - Leonard Susskind – „The World as a Hologram” (1994/1995)
Este lucrarea esențială pentru formularea lui Susskind. El dezvoltă ideea lui ’t Hooft și discută posibilitatea ca lumea tridimensională să fie descrisă prin informație stocată pe o suprafață bidimensională. Lucrarea a apărut ulterior în Journal of Mathematical Physics, vol. 36, pp. 6377–6396. „The World as a Hologram” – Leonard Susskind