Sfântul Ierarh Varlaam s-a născut în jurul anului 1590 într-o familie de răzeși din ținutul Neamțului. Numele său de botez a fost Vasile.
Din tinerețe și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat limbile slavonă și greacă.
Viața sa demnă, cât și apropierea de Dumnezeu i-au permis să vadă într-un fel sau altul ce se va întâmpla în viitor.
Acesta a fost motivul pentru care Sfântul Ierarh Varlaam a lăsat omenirii o profeție despre vremurile care vor urma și ce se va petrece în viitor.
Și acel viitor se pare că a venit, pentru că sfântul părinte a avut dreptate în tot ce a prezis.
Profeția Sfântului Varlaam
După plecarea mitropoliților fanarioți, vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor încerca să vândă dreapta credință.
Acesta este momentul în care începe decăderea Bisericii. De atunci și până acum Biserica a fost într-o decădere permanentă, ajungându-se acum ca să fie condusă de oameni care au renunțat la partea spirituală în detrimentul celei materiale.
Moldova va fi ruptă și împărțită după bunul gust al puterii de la Răsărit, prin sfaturi mârșave și ticăloase. La vremea din urmă o hiară roșie cu multe capete va înghiți întreaga Europa creștină, iar oamenii se vor sălbătici mai rău ca fiarele.
Chiar dacă Sfântul Varlaam s-a referit la Moldova, este limpede că aceasta nu poate exista singură, motiv pentru care ne referim la România. Încă nu a venit fiara roșie care să înghită toată Europa, dar orice este posibil în viitor.
Oamenii se vor înrăi și vor strica obiceiurile pământului, înmulțindu-se între ei ca dobitoacele fără nicio nerușinare, lepădând Sfânta Taină creștină a nunții. Vor defăima obiceiurile creștinești dedându-se la tot felul de obiceiuri străine, iar păgânii se vor amesteca cu sânge creștinesc.
Oamenii de pe urmă vor renunța la orice obicei creștinesc și vor importa numeroase obiceiuri străine. Este ce se întâmplă în zilele noastre, când credem că suntem mai moderni.
Domnii pământului vor fi oameni vânduți satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios.
Domnii pământului sunt de fapt conducătorii unei nații, care conform sfântului Varlaam nu vor mai avea grijă de popor.
Biserica strămoșească va fi rușinată de noile obiceiuri păgânești și papistășești, aduse cu sila de vlădicii lor cu apucături satanicești. Legile creștinești ale țării vor fi lepădate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate în râs, iar conducătorii netrebnici vor face legământ cu fiara apocaliptică.
Biserica are numeroase probleme în zilele noastre și acestea se văd foarte bine. Biserica în sine este pură, oamenii din ea o strică.
La vremea cea din urmă, pământurile nu-și vor mai da roada lor, pădurile vor fi tăiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde moșiile fără de rușine, uitând că strămoșii lor le-au păstrat cu sabia.
În zilele noastre pământurile par că nu mai rodesc, avem probleme mari cu seceta și cu secarea râurilor și oamenii își vând sau abandonează pământurile și pleacă peste hotare.
Bărbații vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnității lor și se vor acoperi în straie femeiești, iar femeile vor umbla precum bărbații.
Lucruri firești în ziua de astăzi.
La vremea de apoi, pe pământurile Moldovei va domni sărăcia, jalea, moartea, spaima, frica și omul nu va mai fi stăpân în bătătura lui. Vor pune domnii pământului biruri și legi cum n-au mai fost de la întemeierea Moldovei. Vor pune biruri și pe aerul lăsat de Dumnezeu.
Încă nu avem taxe pe aerul respirat, dar suntem ruinați de taxe peste taxe.
La vremea cea din urmă, oamenii se vor strânge unii lângă alții în tot felul de născociri, lepădând truda satului, munca va fi o rușine, rușinea va rămâne un obicei, iar cei drepți vor fi considerați nebuni. Se vor înșela unii pe alții crezând că asta e legea lui Dumnezeu.
Muncă încă nu este o rușine, dar nici nu mai este privită cu virtute. Și da, oamenii se înșeală unii pe alții pentru că este în natura firii lor.
Așa arată Apocalipsa Sfintei Cărți a Scripturii, ca la vremea din urmă, când veți vedea urâciunea pustiirii în locul cel sfânt, războaiele pe alocurea, urgiile și uciderile între oameni, lepădarea pruncilor din pântecele femeiești și oameni căutând liniștea de la un capăt al altuia al pământului, când graiurile se vor amesteca ca altădată în Babilon, și sfârșitul va fi aproape.
Concluzie
Profeția sfântului Varlaam reflectă o mare parte din realitatea pe care o trăim. Este limpede că încă nu s-a întâmplat toată profeția, ceea ce înseamnă că viitorul ar putea să fie mai rău decât prezentul.