Unde este toată lumea, se întreba omul de știință Enrico Fermi, în 1950. Știința modernă, cât și calculele matematice demonstrează o probabilitate foarte mare ca planetele care pot susține viața să existe în Calea Lactee.
Cifrele sunt impresionante. Numai în galaxia noastră există aproximativ 100–200 de miliarde de sisteme planetare și planetele care ar putea să susțină viața sunt de ordinul miliardelor.
Pornind de la aceste statistici uluitoare este imposibil să nu te întrebi unde sunt extratereștrii?
De ce nu ne contactează?
De ce nu au transmis niciun semnal și de ce nu ne vizitează?
Pornind de la paradoxul lui Fermi, vom explora cele mai noi ipoteze care ar putea răspunde la celebra întrebare.
Ipoteze învechite
De-a lungul timpului, au fost dezvoltate numeroase ipoteze care au încercat să rezolve paradoxul lui Fermi. Printre acestea se numără:
- Au fost aici cândva, dar nu mai vin
- Civilizațiile se autodistrug foarte repede
- Suntem un experiment
- Există, dar nu ne văd sau nu îi vedem noi
Aceste teorii au fost dezvoltate în secolul trecut și par oarecum îmbătrânite și expirate pentru zilele noastre.
Mai ales în contextul în care raportările de obiecte zburătoare neidentificate sunt în continuă creștere.
În acest fel, se deduce faptul că ei există, știu de noi, probabil ne și monitorizează într-un fel sau altul. Povești despre întâlniri cu aparate de zbor misterioase sau creaturi inexplicabile există cu miile.
Poate nu sunt toate adevărate, dar câteva ar trebui să fie.
Cu toate acestea, noi nu știm nimic sigur și avem senzația că fie trăim într-o galaxie goală, fie suntem marginalizați cu scop.
Unde este toată lumea
Lumea există! Pentru că altfel nici laureatul premiului Nobel, Fermi, nu s-ar fi întrebat astfel. Putea să se întrebe dacă extratereștrii există, el s-a întrebat unde sunt.
Există o serie de noi ipoteze care încearcă să răspundă la această întrebare.
1. Ipoteza Pădurii Întunecate (The Dark Forest)
Este o ipoteză controversată pe care o susținea și celebrul fizician Stephen Hawking. Galaxia trebuie privită ca o pădure întunecată în care nu se pot vedea anumite lucruri.
Fiecare civilizație avansată a învățat să-și ascundă planeta sau locul în care trăiește. De ce?
Pentru că oricând poate apărea o altă civilizație, mult mai avansată, și o poate distruge.
La prima vedere, teoria pare plauzibilă, dar există o întrebare. De ce o civilizație avansată ar vrea să distrugă o civilizație înapoiată? Universul este atât de mare încât poți trăi liniștit oriunde.
Este loc pentru toată lumea. Apoi, când atingi anumite granițe ale evoluției, cu siguranță că te interesează alte lucruri decât războiul.
2. Lumea Matrioshka și Realitatea Virtuală
Această ipoteză o completează pe cea dinainte. Civilizațiile extrem de avansate nu mai au nevoie să cucerească galaxia fizic.
Își uploadează conștiințele în supercomputere gigantice alimentate direct de energia stelelor (sfere Dyson).
Pentru o civilizație post-biologică, lumea fizică, plină de rocă și radiații, devine irelevantă. Ei trăiesc în universuri digitale infinite, unde pot experimenta orice fără limitările fizicii clasice.
În clipa în care exiști într-un univers digitalizat, creat de tine, nimeni nu te mai poate găsi sau descoperi. Într-un sens logic, această ipoteză are sens.
3. Post-biologicul și inteligența artificială cosmică
Se crede că viața biologică este doar o etapă de tranziție în evoluția oricărei civilizații.
La început sunt făcuți din carne și oase ca și noi și, în clipa în care ajung să descopere inteligența artificială avansată, renunță la corpurile fizice.
Se pot transforma pur și simplu în date și, pentru a călători, folosesc direct viteza luminii.
Sau au corpuri bionice pe care le folosesc atunci când călătoresc spre alte civilizații. Aceste corpuri sunt veșnice, iar când se întâmplă ceva, se înlocuiesc pur și simplu piesele stricate.
Conștiința digitalizată, însă, trăiește pentru totdeauna. Nu ar avea nevoie de o sursă de energie pentru că își ia energia direct din univers.
În acest context nu am putea vedea o asemenea civilizație decât în clipa în care am putea recunoaște o conștiință digitalizată, adică peste mii și mii de ani.
4. Fizica exotică și universurile paralele
Fizica exotică vorbește despre dimensiuni paralele și superioare. Noi ne ducem existența într-o dimensiune materială, unde mai există și limitarea de timp.
Îi spunem 4D, dar pot exista dimensiuni superioare, unde materia este inexistentă.
Ce înseamnă asta? Că dacă ai trăi acolo nu ai avea nevoie de un corp fizic. Totul poate să fie doar informație sau un alt tip de existență.
Civilizațiile avansate nu călătoresc prin spațiul 3D tradițional și nu emit unde radio primitive. Ele au migrat spre fizica cuantică avansată, manipulează gravitația sau există în alte dimensiuni.
Acele civilizații pot exista lângă noi, dar într-o dimensiune superioară. Ei ne văd, știu de noi, ne observă, dar noi nu îi vedem.
Concluzie
Paradoxul lui Fermi nu mai pare atât de greu de înțeles, dacă privim aceste noi ipoteze cu mintea deschisă. La toate acestea se mai adaugă și factorul timp.
În comparație cu tot ce se întâmplă în acest Univers, timpul existenței noastre este infim de mic.
Adică, noi nu contăm ca civilizație și nu avem cum să înțelegem adevărata realitate într-o scurtă viață de om.
Limitările noastre fizice și materiale se rezumă la această planetă, deocamdată. Poate că într-un viitor îndepărtat o să întâlnim diverse specii extraterestre.
Trebuie să evoluăm ca să putem trece de stadiul biologic. Până atunci putem să ne bucurăm de ipoteze și teorii, care, probabil, sunt veridice doar în vremurile noastre. Adevărul este departe de noi.