Cazul T.E.: femeia vorbea suedeza învățată într-o viață anterioară

Te naști așa cum ești. Într-o anumită țară, cu o anumită limbă și urmezi cu sfințenie acea cultură. Nu îți pui întrebări despre viețile anterioare, pentru că acest subiect te depășește și îți este inaccesibil.

Dar, dintr-o dată, ceva se schimbă. În urma unor ședințe de hipnoză, începi să vorbești într-o limbă străină. Nu ai avut niciodată acces la ea și nici măcar nu ai auzit-o, dar tu o vorbești.

Acesta este un caz de xenoglosie și trebuie analizat și cercetat cu mare atenție de specialiști. Aceasta este povestea unei femei, intitulată T.E., care a început să vorbească suedeza.

Fenomenul a fost cercetat de numeroși specialiști, iar concluziile sunt uimitoare.

Cazul T.E. – femeia care vorbea suedeză sub numele „Jensen Jacoby”

În 1955, în orașul american Philadelphia, o femeie de 37 de ani, identificată cu inițialele T.E., a devenit protagonista unui caz celebru de reîncarnare.

Soțul său, medic clinician de meserie, a supus-o la câteva ședințe de hipnoză. Probabil că din curiozitate, dar totul s-a transformat într-un caz uimitor.

Încă de la prima ședință, vocea sa i s-a transformat și a început să vorbească ca și cum era bărbat. Mai mult de atât, introducea foarte multe cuvinte suedeze în propoziții.

Primele manifestări au avut loc în 1955, iar fenomenul a reapărut în aproximativ opt ședințe desfășurate în 1955–1956. La început, „Jensen” răspundea în engleză.

Treptat însă, în conversație au început să apară cuvinte suedeze. Ulterior, investigatorii au încercat să vorbească direct cu această personalitate în suedeză.

Transformare de personalitate

Unul dintre cele mai șocante fenomene este că, aflată sub hipnoză, T.E. renunța complet la personalitatea sa feminină, cât și la vocea sa.

Începea să se transforme și o personalitate nouă, masculină, prelua controlul. Apoi vocea sa devenea una bărbătească.

Când a fost întrebat cine este și de unde vine, personalitatea bărbătească a răspuns că a trăit cu mult timp în urmă în Suedia. Se ocupa cu cultivarea pământului și se numea Jensen Jacoby.

Uneori oferea informații despre viața sa, despre oameni, locuri și obiceiuri. Problema era că identitatea istorică a lui Jensen Jacoby nu a putut fi demonstrată independent.

În acel moment a apărut specialistul Ian Stevenson, care a început să cerceteze cazul.

Testele lui Stevenson

Stevenson nu a luat povestea de bună și a început să cerceteze viața femeii T.E. Inițial, femeia a fost supusă la două teste poligraf, pe care le-a trecut.

A verificat inclusiv dacă în școlile pe care le urmase se predau limbi scandinave și dacă existaseră perioade în care ar fi putut învăța suedeza fără ca familia să știe.

Stevenson a ajuns la concluzia că nu găsise dovezi de fraudă, dar nici o explicație normală pentru dobândirea suedezei.

De fapt, Stevenson însuși nu a putut decide între două explicații paranormale: reîncarnare sau „posesie”/manifestarea unei personalități distincte prin T.E.

Adevărul iese la iveală

Pentru a se stabili dacă este vorba despre reîncarnare, femeii, aflată într-o stare de hipnoză, i-a fost prezentată o navă suedeză din secolul al XVII-lea.

Potrivit relatărilor despre experiment, „Jensen” a identificat mai multe obiecte folosind denumiri suedeze. Pentru Stevenson, acest lucru era important deoarece nu mai era vorba doar despre producerea unor cuvinte în suedeză.

Era vorba că personalitatea ascunsă deținea numeroase informații. Asta însemna că își aducea aminte și că gândea. Dar cum putea să gândească, chiar dacă era vorba despre o reîncarnare?

Când cazul a fost analizat ulterior de Sarah Grey Thomason, lingvistă specializată în limbaj și profesor la University of Michigan, concluzia a fost mult mai sceptică.

Și mai interesant: specialiștii au observat că suedeza lui „Jensen” părea să conțină și elemente norvegiene.

Stevenson a oferit o posibilă explicație: Jensen ar fi putut avea o mamă norvegiană.

Concluzii

Concluzia lui Stevenson a fost că femeia nu avusese acces la limba suedeză și nici nu o învățase în actuala sa viață. Mai mult de atât, suedeza este o limbă foarte grea.

Concluzia lingvistului a fost că faptul că nu există dovezi de fraudă nu demonstrează că persoana vorbea efectiv suedeză la nivelul unui vorbitor nativ.

Ian Stevenson: „Cazul oferă un exemplu de xenoglosie responsivă autentică.”

Singura problemă este că lingvistul nu putea să știe care era nivelul de vorbire al unui țăran din secolul al XVII-lea. Probabil că nici nu mersese la școală și cunoștea doar cuvintele de bază.

Sarah Grey Thomason: „Afirmația că Jensen știa să vorbească suedeza nu este convingătoare.”

Această poveste este cât se poate de reală, doar că explicațiile științifice lipsesc cu desăvârșire. Cu toate acestea, noi putem să ne gândim că este un caz puternic care demonstrează reîncarnarea.

Cel puțin menținem această concluzie până ce știința ne va lumina cu privire la ce se întâmplă în astfel de cazuri.