Numeroși oameni au experiențe ciudate atunci când se află în moarte clinică. Unii vorbesc despre un tunel, cu o lumină la capătul lui, alții despre faptul că se întâlnesc cu cei dragi.
Aceste experiențe sunt comune și fără un sens clar. Dar mai există și oameni care văd altceva, cu totul diferit, de parcă adevărul le este dezvăluit.
Unul dintre acești oameni este Yusuff Shakur, care în urma unei experiențe de moarte clinică a reușit să deseneze o hartă cosmică.
O arhitectură stratificată deasupra Pământului, cu figuri poziționate la diferite niveluri, prin care trece sufletul pentru a ajunge înapoi la sursă sau acasă.
Acest desen a devenit rapid viral și a aprins numeroase controverse și dezbateri. Ciudat este că ceea ce a desenat Yusuff Shakur se regăsește sub alte forme în culturile spirituale străvechi.
Acesta este motivul pentru care această hartă de după moarte ar putea fi adevărată.
Harta de după moarte
Yusuff Shakur este un om ca oricare altul. A avut o problemă de sănătate și s-a trezit în moarte clinică.
Acolo a început să vadă o structură interesantă prin care trec sufletele după ce și-au încheiat misiunea pe Terra.
Imaginea ilustrează o reprezentare grafică modernă a conceptului de „Suprasuflet” (Over-Soul) și a structurii multi-dimensionale a conștiinței umane.
În clipa în care corpul moare și sufletul trece în dimensiunea sa, un fir de argint îl trage spre sursă. Până să ajungă la sursă sau înapoi acasă, sufletul trece prin mai multe stări ale conștiinței sau, în termeni populari, vămi.
În funcție de realizările sale în viața materială, se oprește într-o vamă sau alta și nu ajunge niciodată înapoi acasă.
Reîntoarcerea la viață se face în conformitate cu locul din care ajunge sufletul. Dacă s-a oprit la o stare inferioară a conștiinței, sufletul va avea o viață mai grea.
Probele prin care va trece vor fi de foc. Acesta este motivul pentru care unii oameni au vieți mizerabile.
Dacă sufletul pornește la o nouă viață dintr-un stadiu mai ridicat al conștiinței, atunci viața sa următoare va fi mai liniștită, cu puțină suferință.
Unde se regăsește această idee în spiritualitatea antică
Ideea că omul este doar o proiecție, o „umbră” sau o ramură a unei conștiințe cosmice vaste (iar sufletul individual face parte dintr-un Ocean Universal) este una dintre cele mai universale teme ale misticismului antic.
Această idee este explicată în felul următor:
1. Cabala Iudaică
Cabala iudaică vorbește despre un copac al vieții. Exact acest lucru se poate vedea și în desenul lui Yusuff Shakur.
Rădăcina este umbra vieții materiale, cea care nu se vede, dar contează. Trunchiul sunt firele de argint care duc spre coroană. Aceasta din urmă este sufletul colectiv sau sursa.
În Cabala există și conceptul complex al sufletului împărțit pe niveluri (Nefesh, Ruach, Neshama, Chayah, Yechidah), unde partea cea mai înaltă a sufletului rămâne mereu conectată la Dumnezeu, deasupra corpului fizic.
2. Hinduismul (Filozofia Vedantică și Upanishadele)
Relația dintre Atman (sufletul individual sau scânteia interioară) și Brahman (Realitatea Supremă / Conștiința Cosmică) este prezentată prin această hartă a lumii de dincolo.
Textele vedantice folosesc frecvent metafora soarelui și a razelor: mii de raze iluminează pământul, dar toate aparțin aceleiași stele centrale.
Aceste raze sunt de fapt firele invizibile prin care sunt legate sufletele. Când acestea își termină misiunea (moartea corpului) sunt trase spre sursă.
3. Misticismul egiptean (Cartea Morților):
Sufletul (Ba și Ka) trece prin diferite porți și vămi astrale/spirituale, ghidat de aceleași fire nevăzute ale destinului cosmic, pentru a se reconecta cu divinitatea solară (Ra).
Această reconectare este posibilă doar dacă inima celui mort este mai ușoară decât o pană. Cel puțin așa credeau vechii egipteni. Cu cât sufletul este mai curat, cu atât trece mai ușor prin vămile spirituale.
4. Bardo Thödol (Cartea Morților Tibetană):
Deși descrie o tranziție pas cu pas, conștiința (Bardo) trece prin diferite stadii de lumină și iluzii mentale, fiind atrasă magnetic de frecvența karmică pe care și-a asumat-o, până la o nouă formă de existență sau dizolvare în Absolut.
În clipa în care sufletul atinge iluminarea se dizolvă în Absolut sau în Conștiința Supremă. Dacă nu atinge iluminarea se reîntoarce la viață de nenumărate ori și sub diverse forme.
Cu cât atinge o stare spirituală mai înaltă, cu atât i se oferă oportunitatea să atingă iluminarea.
Concluzie
Harta lui Yusuff Shakur este una aproape perfectă și reflectă ceea ce se petrece imediat după moartea fizică. Acest desen reflectă o realitate descrisă de cele mai puternice și complexe texte spirituale din lumea întreagă.
Sensul și învățăturile sunt că viața trebuie trăită corect, în funcție de principiile și normele morale și spirituale. Viața este o iluzie, o umbră a tot ce există în lumea spirituală.
Acesta este motivul pentru care nimeni nu ar trebui să se agațe de lucrurile materiale. Ele sunt importante doar aici, dar nu te ajută cu adevărat niciodată.
Cel mai important este să-ți călăuzești sufletul spre perfecțiune. Doar în acest fel te poți apropia cât mai mult de sursă, de acasă.