Testamentul lui Amram este o carte apocrifă care face parte din Sulurile de la Marea Moartă. Textul a fost interzis de Biserică pentru că prezintă descrierea detaliată a îngerului întunericului.
Biserica a considerat prea detaliată descrierea înfățișării lui Belial. Credincioșii nu trebuie să afle adevărul pentru că se vor speria de el.
Amram este un personaj relativ umbrit: el este tatăl lui Moise, al lui Aaron și al Miriamiei, fiul lui Kehat și nepotul lui Levi.
„Testamentul” este un gen apocaliptic foarte popular în perioada intertestamentară (secolele III î.Hr. – I d.Hr.).
Ideea de bază era simplă: un patriarh sau un profet, aflat pe patul de moarte, își cheamă copiii pentru a le dezvălui secrete cosmice, profeții despre viitor și învățături ascunse care nu fuseseră făcute publice până atunci.
Testamentul lui Amram
Chiar înainte să moară, Amram se afla undeva pe lângă Egipt. Într-o noapte a avut o viziune extrem de puternică și interesantă. Forța răului i-a apărut în vis alături de forța binelui.
Cele două forțe îi apar în vis lui Amram pentru a-i cere socoteală. Un fel de judecată de apoi, în care bătrânul este întrebat ce parte va alege.
„…Mi-au apărut în vis doi bărbați care se certau și stăteau înaintea mea… L-am întrebat: «Cine sunteți voi, voi care sunteți puternici peste…» Ei au răspuns și mi-au zis: «Noi am fost rânduiți și stăpânim peste toți…» I-am privit fața… era înfricoșătoare, asemenea unei năpârci (viperme), iar privirea lui era întunecată și schimba culorile… Celălalt avea o înfățișare extrem de luminoasă și albă…»
Amram este întrebat de acești doi titani ai lumii spirituale:
„Care dintre noi doi ești menit să o stăpânești?” (făcând referire la destinul său și al urmașilor săi).
Nu există un răspuns la această întrebare. Cele mai interesante aspecte sunt descrierile celor două entități.
- Belial, sau forța răului, este descris ca având fața unui șarpe uriaș. Când îl priveai, te cuprindea frica. Își schimba forma constant și purta o mantie de umbre infinite. Era personificarea absolută a terorii și a întunericului.
La prima vedere, această descriere nu este deloc terifiantă, însă mesajele se ascund în spatele simbolisticii.
Capul de șarpe înseamnă că face parte din sfera reptilienilor, iar mantia aceea care creează umbrele reprezintă iluzia lumii materiale. Cărțile de specialitate ne spun că ce este sus este și jos, doar că jos este o umbră a ce este sus.
Acesta poartă un nume legat de întuneric și rău (identificat în alte fragmente conexe cu Belial sau Melchiresha – Regele Răutății).
- Entitatea de lumină era total diferită. Avea un chip foarte frumos, o privire luminoasă și emana o energie extrem de bună. Purta o mantie albă și prin bunătatea sa părea foarte autoritar.
Acesta reprezintă lumina supremă a dreptății divine (asociat cu Prințul Luminii / Melchisedec).
Amram observă că cel luminos deține o putere mult mai mare și că fața celuilalt, deși înfricoșătoare, se supune unei ordini superioare, neputând să-i ia sufletul cu totul fără permisiune divină.
După viziune
După ce disputa dintre cei doi se încheie, viziunea se risipește, iar Amram se trezește speriat, înconjurat de tăcerea nopții din locuința sa din Egipt.
Își dă seama că finalul este aproape. Își cheamă fiii și le spune că neamul lor nu este unul de sclavi și că, în funcție de alegerile pe care le vor face, soarta lor va fi întocmai.
„…Și acum vă spun vouă, fiilor mei: păziți-vă de calea întunericului și ascultați de lumina… Căci moștenirea voastră este scrisă în cărțile cerești și veți fi în rândul celor care vor sta împotriva… până la vremea hotărâtă.”
Bătălia cosmică, dintre bine și rău, depinde doar de ei. Prin alegeri vor decide cine va câștiga. Se pare că neamul lui Amram a ales bine, pentru că în cele din urmă Exodul a putut avea loc și evreii au fost eliberați din Egipt.
Acest text a fost respins de Biserică, fiind considerat apocrif. Cu toate acestea, textul prezintă o viziune fantastică cu privire la lupta dintre bine și rău, la alegerile pe care le pot face oamenii și la cum le influențează soarta.