Muntele Kailash este cel mai sacru loc din întreaga religie budistă. De-a lungul timpului, s-au născut numeroase legende și povești în jurul acestui munte. Unele sunt parțial adevărate, în timp ce altele sunt foarte departe de adevăr.
Și pentru că legendele fac deliciul publicului larg, numeroși au fost cei care au dorit să afle adevărul. Muntele Kailash este interzis alpiniștilor, pentru că este considerat sacru.
Budiștii nu doresc ca acest loc să rămână pur. Cu toate acestea, numeroși alpiniști au încercat să-l escaladeze. Rezultatul final a fost că nu au reușit.
Vârful interzis
Cea mai fascinantă poveste cunoscută este cea a alpinistului Reinhold Messner. În anii ’80 i s-a oferit permisiunea să-l escaladeze.
Și-a strâns o întreagă echipă și, chiar înainte să înceapă escaladarea, fenomene stranii au început să se petreacă. Vremea a început să se schimbe brusc.
De la soare și vreme senină, chiar înainte de ascensiune, a început viscolul.
Mai mult de atât, echipa de alpiniști a început să aibă stări de rău și chiar halucinații inexplicabile. S-a spus că au simțit cum o forță invizibilă nu le permitea ascensiunea.
Din aceste motive, Reinhold Messner a anulat în ultima secundă ascensiunea.
Alte grupuri de alpiniști neautorizați au spus că au simțit cum timpul se accelera, mai mult cu cât încercau să urce pe acest munte.
Ipoteza piramidei gigantice
O altă teorie ciudată și interesantă a fost lansată de exploratorul rus Ernst Muldashev. În urma unor cercetări, el a ajuns la concluzia că Muntele Kailash este, de fapt, o piramidă.
Era convins că nu este o formațiune naturală.
În 1999 a desfășurat o expediție de cercetare pe acest munte.
Argumentele sale au fost:
- cele 4 fațete ale muntelui sunt orientate perfect către cele 4 puncte cardinale
- fațetele muntelui sunt aproape plate, ceea ce l-a dus cu gândul la o piramidă
- a descoperit un complex întreg de piramide mai mici și de structuri cu forme concave sau plate (de tipul unor „oglinzi de piatră”).
În viziunea sa, asemenea proprietăți ar exclude acest munte de pe lista formațiunilor naturale. Muldashev era de părere că vântul și eroziunea naturală nu ar fi putut face aceste elemente.
Muldashev era un promotor al teoriilor ezoterice legate de existența unor civilizații umane extrem de avansate în preistorie (de tipul Atlantidei sau Lemuriei).
Poarta spre Shambhala
O altă teorie fascinantă despre acest munte este că pe undeva prin el se află poarta spre lumea mistică Shambhala.
La baza muntelui se află două lacuri cu o simbolistică bizară și o opoziție frapantă:
- Lacul Manasarovar (lacul sacru, pur, de formă circulară, asociat cu soarele și lumina).
- Lacul Rakshastal (lacul demonilor, cu apă sărată, unde nu crește nimic și nu trăiește niciun pește, de formă neregulată, asociat cu întunericul).
Deși cele două lacuri sunt despărțite doar de un istm îngust de pământ, apa unuia este dulce și de o limpezime divină, iar a celuilalt este neagră, moartă și bântuită de vânturi ciudate.
Legendele tibetane ne spun că aceste două lacuri reprezintă echilibrul universal dintre bine și rău. Cine se scaldă în lacul greșit se îmbolnăvește și, în cele din urmă, moare.
Dacă un om cu suflet bun se scaldă în lacul cu apă neagră, atunci va experimenta numeroase probleme de sănătate. La fel va păți și un om cu suflet rău dacă se va scălda în apa dulce și limpede.
Cazul celor „12 ore pierdute” de la Muntele Kailash
Cea mai răspândită poveste legată de anomaliile temporale de pe traseul pelerinajului (Kora) spune că drumeții care s-au apropiat prea mult de fețele abrupte ale muntelui au trăit șocul trecerii timpului.
Cei care s-au apropiat prea mult de munte au spus că au simțit cum timpul se oprește. S-au oprit din pelerinaj pentru câteva secunde, dar, de fapt, trecuseră mai multe ore, 12, adică.
Alte povești interesante mai spun că ceasurile se opresc și bateriile de la telefoane se descarcă inexplicabil de repede.
Care este adevărul
Muntele Kailash este un loc sacru pentru budiști. Fiecare loc sacru din această lume este îmbrăcat în legende care mai de care spectaculoase. Mai mult de atât, cu cât poveștile sunt mai dramatice, cu atât locul devine magnet pentru turiști. Aceștia, chiar dacă nu pot să ajungă până în vârf, se pot apropia până într-un punct de munte.
Peisajul este unul fantastic și, privit de la distanță, pare că este vorba despre o piramidă. Specialiștii sunt de părere că este vorba despre o formațiune naturală și nimic mai mult. Povestea cu piramida a rămas la stadiul de legendă.
Relativitatea timpului este recunoscută și de fizica modernă. Cu cât ești la o altitudine mai mare (cum sunt vârfurile de peste 5.000–6.000 de metri din Himalaya), gravitația Pământului este puțin mai slabă. De aici și senzația că timpul trece mai repede pe acest munte.
Când vine vorba despre Shambhala, lucrurile devin foarte spirituale. În mod normal, adică în lumea noastră materială, nu există niciun asemenea oraș.
Din punct de vedere spiritual, Shambhala este un loc al purității și al binelui. Văzută ca un punct de referință, cine dorește să ajungă acolo trebuie să aibă o viață spirituală corectă. Probabil că acesta este sâmburele de adevăr de la baza acestei frumoase povești.
Concluzia este că muntele Kailash este un loc fantastic, care merită vizitat măcar o dată în viață. Legendele din jurul său, adevărate sau nu, nu fac altceva decât să-i sporească frumusețea.