S-au scris numeroase texte despre scopurile obscure ale organizației naziste Ahnenerbe. Unele prezintă povești fantasmagorice, care se bazează pe un adevăr parțial sau distorsionat din motive financiare.
Adevărul este că există numeroase speculații, pentru că există tot atâtea întrebări fără răspuns.
Este aproape imposibil să nu te lași sedus de poveștile ezoterice din spatele acestei organizații naziste. Să cerni aceste povești înseamnă să consulți arhivele existente.
Dar dacă acestea nu sunt complete și nu spun decât o parte din realitate?
În aceste condiții, vom încerca să determinăm ce au căutat cu adevărat naziștii în Tibet și de la ce a pornit întreaga poveste.
Mitul arienilor
Mitul arienilor este cunoscut de lumea întreagă. Această legendă s-a născut în clipa în care ezoterista Helena Blavatsky a citit o lucrare publicată în secolul al XIX-lea de o echipă de lingviști.
Aceștia au studiat sanscrita din India antică și au descoperit o legătură clară între aceasta și limbile europene.
Acesta a fost motivul pentru care s-a decis că toate provin dintr-o limbă de bază, numită indo-europeană sau ariană. Acesta a fost primul moment din istorie în care s-a vehiculat termenul de arian.
Helena Blavatsky, fiind pasionată de tot ce înseamnă ezoterismul din Tibet și India antică, a citit această lucrare. Dintr-un moment de sclipire a realizat că există o legătură stranie între germană și limbile ariene.
Următorul pas a fost să deducă că limba ariană ar fi fost vorbită de o rasă, pe care a numit-o rasa ariană.
Helena Blavatsky, în lucrarea sa „Doctrina Secretă” din 1888, și ulterior mișcarea numită Ariosofie în Austria și Germania (Guido von List, Jörg Lanz von Liebenfels) au dezvoltat aceste idei.
S-a presupus că rasa ariană provine de pe unul dintre continentele scufundate (Lemuria, Atlantida sau chiar Hyperborea).
Blavatsky a mai presupus că unii dintre arieni au reușit să se salveze de pe continentul scufundat și s-ar fi refugiat în zona Tibetului.
Caracteristicile arienilor:
- oameni foarte înalți, cu ochii albaștri și părul blond
- aveau o forță imensă
- foloseau capacități mentale uriașe: telepatie, clarviziune, levitație și acces la legile universului
- corpul lor emana o lumină albă puternică
Organizația Ahnenerbe și misiunea în Tibet
Pentru a înțelege întreaga sferă a realității trebuie să ne întoarcem în 1935. Atunci a fost fondat «Patrimoniul ancestral» — așa se traduce cuvântul «Ahnenerbe».
Inițial a fost o organizație pașnică, pentru că a studiat arheologia germanică.
Mai târziu, organizația patronată de Heinrich Himmler și-a schimba scopul. Atunci a devenit o organizație profundă, închisă și cu foarte multe secrete, care era sub influența SS-ului.
El a transformat-o dintr-un cerc arheologic într-o mașină uriașă de cercetare științifică.
Atât de mare a fost interesul pentru ca această organizație să performeze.
Expediția din Tibet, în căutarea rasei ariene
Într-un fel sau altul, informațiile despre istoria unei rase ariene au ajuns la urechile liderilor naziști. Aceștia erau fascinați de această istorie (neconfirmată) a unei rase de semi-zei care a dominat cândva Pământul.
Pentru că naziștii au dorit să confirme veridicitatea rasei ariene, au început să caute dovezi. Aceste dovezi nu se găseau pe teritoriul Europei.
Ele trebuiau căutate prin munții Himalaya sau chiar în Tibet.
Expediția condusă de zoologul și ofițerul SS Ernst Schäfer (alături de antropologul Bruno Beger, geofizicianul Ernst Krause, tehnicianul Edmund Geer și fotograful Peter Aufschnaiter) a plecat spre Tibet în primăvara lui 1938, intrând prin India britanică și rămânând în regiune până în vara lui 1939.
Misiunea a avut două componente, una oficială și una neoficială:
- Schäfer a fost un biolog serios și a insistat ca expediția să aibă o componentă științifică solidă pentru a-și justifica prezența. Au strâns mii de specii de plante, păsări (peste 3.000 de piei de păsări pregătite pentru studiu), mamifere și insecte și au realizat mii de fotografii și filmări etnografice.
De ce? Pentru că Germania știa că intră în război și avea nevoie de plante și animale care puteau crește în condiții de război sau secetă.
- A doua componentă a fost cea a descoperirii dovezilor cu privire la rasa ariană.
Aici a intrat în rol Bruno Beger. Obsedat de teoria rasială, Beger a măsurat craniile și trăsăturile a sute de localnici tibetani folosind compasuri, calipere și instrumente antropometrice.
De asemenea, a realizat mulaje din gips ale fețelor, mâinilor și urechilor a zeci de tibetani, încercând să găsească „urme” sau legături anatomice cu ipotetica rasă ariană antică despre care vorbeau miturile.
Cu ce s-au întors acasă naziștii
Chiar dacă poveștile ne spun despre arme secrete sau artefacte cu puteri supranaturale, misiunea din Tibet a avut alte rezultate.
Au adus setul complet al textului sacru budist Kanjur (108 volume masive), precum și alte scrieri, manuscrise și hărți tibetane rare, care au fost depuse la secția de cercetare Ahnenerbe pentru a fi traduse și analizate din punct de vedere lingvistic și cultural.
Pe lângă acest manuscris religios, s-au întors cu diverse măsurători făcute pe populația tibetană. Aici se naște o intrigă adevărată, pentru că locuitorii din Tibet nu sunt înalți, nici blonzi și nici nu prea au ochii albaștri. De ce să-i măsori dacă nu prezentau urmele presupusei rase ariene?
Probabil că toate aceste măsurători au avut un alt scop nemenționat în documentele oficiale.
Datele despre plante și animale nu ne interesează atât de mult. Este vorba doar despre manuscrise de botanică pentru pasionați.
Concluzie
Să ne întoarcem la întrebarea noastră. De ce naziștii i-au măsurat pe tibetani în speranța să găsească urme ale rasei ariene?
Această întrebare poate dezvolta mai multe direcții.
Prima este că ei știau de undeva, cumva, care sunt trăsăturile exacte ale presupușilor arieni. Dacă nu le cunoști, cum să le cauți?
Apoi, populația tibetană este formată din oameni mici de înălțime, bruneți și foarte rar cu ochii albaștri. Știind acest lucru, de ce să te mai duci până acolo ca să-i măsori? Nu are sens, nu?
Există voci care susțin că această operațiune a fost, de fapt, de fațadă, iar scopul adevărat al misiunii a fost cu totul altul. Dar care a fost nu se știe.
Nu vreau să emit teorii neadevărate sau povești cu arme secrete care oficial nu au existat niciodată.
Dar un lucru este cert: așa cum naziștii au fost atrași de Antarctica, au fost atrași și de Tibet. Au căutat ceva și nu se poate spune dacă au descoperit sau nu.
O mare parte dintre documente, materiale și arhive au căzut în mâinile Aliaților la sfârșitul războiului, dar povestea nu a fost una simplă, pentru că naziștii au încercat disperat să le ascundă.
O parte dintre aceste arhive au rămas clasificate și ascunse în arhivele militare ale Aliaților timp de decenii, alimentând tocmai misterul și teoriile conspirației de mai târziu.
Verdict: Controversat! Nu avem acces la alte documente dispărute ca să înțelegem ce căutau cu adevărat naziștii în Tibet.