Unul dintre cele mai mari mistere al celui de-Al Doilea Război Mondial se referă la bazele naziste din Antarctica.
Legenda spune că naziștii au organizat o operațiune secretă între anii 1938–1939, în plin război mondial, în Antarctica.
Acolo ar fi cartografiat o zonă extrem de mare și au descoperit o bucată de teren, cu vegetație, lacuri cu apă caldă și cu temperaturi pozitive.
Se mai spune că pe acest teren misterios ar fi construit una sau mai multe baze speciale.
Dar care este adevărul?
Misterul bazelor naziste din Antarctica
Povestea pornește de la un fapt incontestabil: Germania nazistă chiar a organizat o expediție în Antarctica în 1938–1939.
În plin război mondial, atunci când toată atenția lumii era concentrată pe ce se întâmplă în lupte, naziștii au hotărât să exploreze Antarctica. Nu se poate spune clar ce i-a determinat să ia această decizie.
Expediția a fost condusă de căpitanul Alfred Ritscher și a fost trimisă de Germania pentru explorarea și cartografierea unei regiuni din Antarctica.
Germanii au folosit nava Schwabenland, avioane și au efectuat numeroase zboruri de recunoaștere.
Au fotografiat și cartografiat o suprafață enormă, iar regiunea a fost denumită Neuschwabenland – Noua Șvabie.
De ce ar fi fost Germania interesată de Antarctica?
Documentele oficiale ne informează că Germania nazistă avea nevoie de grăsimea de balenă, producția de uleiuri și alte produse industriale.
Dar cea mai importantă parte a misiunii nu a fost vânătoarea de balene, ci cartografierea unei zone imense din Antarctica.
Ce spune legenda?
Legenda, pentru că nu este nimic consemnat în documente oficiale, ne spune că cercetătorii nemți au cartografiat o mare parte din Antarctica.
Acolo au descoperit o zonă fără gheață, cu lacuri cu apă caldă și fără zăpadă. Această zonă era înconjurată de multă gheață.
După război apare legenda că germanii ar fi construit în Antarctica o bază subterană gigantică, numită uneori Base 211, unde ar fi continuat cercetările secrete ale Reichului.
Apoi apar elementele spectaculoase:
- arme secrete;
- tehnologii revoluționare;
- „farfurii zburătoare”;
- cercetări asupra unor tehnologii necunoscute;
- oameni de știință naziști evacuați în Antarctica;
- presupuse contacte cu civilizații extraterestre.
Toate aceste elemente nu se pot demonstra pentru că nu există documente oficiale. Dar…
Operațiunea Highjump
Imediat după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, americanii au realizat o operațiune de amploare în Antarctica.
În 1946, Operation Highjump, condusă de amiralul Richard E. Byrd. Ce misiune a avut?
Este limpede de înțeles că americanii căutau ce au făcut naziștii în Antarctica, chiar dacă motivul nu a fost niciodată recunoscut.
Au participat:
- aproximativ 4.700 de oameni;
- mai multe nave;
- aeronave;
- submarine;
- unități militare;
- echipamente pentru operațiuni polare.
Oficial, obiectivele erau explorarea Antarcticii, cartografierea, testarea echipamentului militar în condiții extreme și pregătirea personalului pentru operațiuni polare.
Înainte de a porni la drum spre Antarctica, amiralul Richard E. Byrd a făcut o declarație ciudată pentru un ziar.
„Aș vrea să văd acel pământ de dincolo de Pol. Acea zonă de dincolo de Pol este centrul marelui necunoscut.”
La ce pământ se referea el? Oamenii din vremea respectivă nu au înțeles cu exactitate citatul, dar acum știm sigur că vorbea despre zona fără gheață și cu temperaturi calde.
Cel mai important aspect este că operațiunea nu s-a desfășurat conform planului pentru că s-a încheiat brusc.
Explicația oficială a fost că venea iarna, iar spărgătoarele de gheață urmau să fie blocate acolo. În 48 de ore s-a ordonat retragerea, iar misiunea Highjump s-a terminat brusc.
În 1959, Ray Palmer transformă povestea într-un „zbor secret”
În numărul din decembrie 1959 al revistei Flying Saucers, Ray Palmer susține că Byrd ar fi zburat în februarie 1947 1.700 de mile dincolo de Polul Nord, unde ar fi văzut:
- teren fără gheață;
- lacuri;
- munți;
- păduri;
- râuri;
- vegetație;
- chiar un animal asemănător unui mamut.
Dar revista însăși revine asupra afirmației în februarie 1960.
Și aici este partea extraordinară:
Palmer recunoaște că a făcut o eroare. Oare?
Ce a descoperit misiunea Highjump
Ani buni mai târziu, o parte din dosarul misiunii Highjump a fost făcut public. Atunci a ieșit la iveală faptul că există în interiorul Antarcticii o zonă care nu are gheață.
În această zonă există și lacuri dezghețate. Aceasta se numește Bunger Hills.
În acest fel, o parte de adevăr a fost recunoscut, chiar dacă fusese negat la început.
În timpul Operation Highjump, avionul lui Lt. Cmdr. David Bunger a fotografiat zona și a aterizat pe apă într-unul dintre lacurile/depresiunile cu apă liberă.
Gazetarele antarctice oficiale confirmă că Bunger Hills a fost cartografiată din fotografiile aeriene ale Marinei SUA din 1946–47.
Și dimensiunea este importantă: vorbim de sute de kilometri pătrați de teren fără gheață, nu de o mică stâncă ieșită din calota glaciară.
Cercetările moderne dau valori în jur de 300–950 km², în funcție de ce este inclus în definiția zonei.
Aceasta este zona în care au ajuns și naziștii, apoi americanii și ulterior numeroase alte expediții de cercetare.
Cum poate exista o asemenea zonă fără gheață, în timp ce gheața o înconjoară?
Bunger Hills este mărginită:
- la est de calota glaciară continentală;
- la sud de ghețarul Apfel;
- la vest de ghețarul Edisto;
- la nord de platforma de gheață Shackleton.
Deci, practic, este o enclavă de teren liber de gheață în interiorul unui sistem glaciar.
Și mai interesant: cercetările glaciologice arată că relieful zonei deviază fluxul gheții în jurul ei. Cercetările arată că zona este fără gheață de cel puțin 30.000 de ani. Specialiștii spun că acest fenomen se datorează curenților zonei.
Temperaturile aerului în Bunger Hills
Datele moderne de la o stație meteorologică instalată în Bunger Hills arată:
- maxim de vară: +5,8 °C
- minim de iarnă: −37,6 °C
- media anuală: aproximativ −7,4 °C în perioada analizată.
Deci nu vorbim despre o zonă caldă, doar despre o zonă în care gheața nu se poate forma. Nu este ciudat?
Mai mult de atât, în Lake Polest, cercetătorii au găsit:
- la suprafață: aproximativ 5,2 °C;
- la 3,5–5,8 m adâncime: 11,7–11,8 °C;
- chiar pe fundul lacului: 17,7 °C.
Asta este foarte neobișnuit pentru un lac antarctic.
Misiuni ulterioare de cercetare
- 1956–1959 – expediție sovieto-poloneză: sovieticii au construit stația Oasis, iar ulterior aceasta a fost transferată Poloniei și redenumită A.B. Dobrowolski.
- 1965–1966 – expediție sovietică.
- 1976–1977 – expediție australiană.
- 1978–1979 – expediție poloneză.
- 1985–1986 – expediție australiană, cu cercetări geologice și geomorfologice. Au urmat și alte vizite și cercetări australiene, germane și ale altor echipe.
Un articol științific dedicat Bunger Hills spune explicit că, în ciuda numeroaselor expediții, nu exista încă o cartografiere spațială sistematică a multor caracteristici ale zonei.
Autorii explică faptul că accesul este extrem de dificil deoarece Bunger Hills este înconjurată de calota glaciară, ghețari puternic crevasați și Shackleton Ice Shelf.
Verdict final
Este limpede că naziștii au ajuns în Bunger Hills primii. Apoi, după război, americanii le-au căutat urmele în acea zonă. Ce au descoperit?
Nu se poate spune cu exactitate pentru că nu există niciun document oficial.
Orice urmă nazistă descoperită acolo a fost mutată de mult timp de acolo. Nu se poate confirma dacă au existat baze de cercetare nazistă acolo.
Cercetări ulterioare au mai existat, dar nu au vorbit niciodată despre baze secrete.
S-au concentrat strict pe Bunger Hills și pe motivele pentru care această zonă nu îngheață niciodată.
Verdict: Parțial elucidat! Nu se știe cu adevărat dacă bazele secrete naziste au existat cu adevărat.