Imaginează-ți un bărbat, de vârstă mijlocie, circulă cu mașina sa personală. La un moment dat, un tir intră în el.
Se produce un accident violent, iar bărbatul moare. Sufletul i se desprinde de trup și pornește într-o călătorie scurtă.
După câteva momente, o prezență călduroasă și blândă îl întâmpină. Bărbatul întreabă dacă a murit, iar prezența îl liniștește.
Dumnezeu îi explică faptul că el nu a murit cu adevărat, ci doar se întoarce acasă. Îi spune că s-a reîncarnat de miliarde de ori pe Pământ și că fiecare ființă umană care a trăit vreodată, trăiește sau va trăi ești… tu. Îi spune că nu are cum să moară pentru că în toate viețile oamenilor a trăit el și continuă s-o facă.
Creatorul îi explică faptul că Pământul este, de fapt, un ou. Când vei fi trăit viața fiecărui om din istorie (de la un împărat roman la un sclav, de la un criminal sadic la un sfânt), vei fi în sfârșit pregătit să te naști ca o divinitate.
Teoria oului
În 2009, autorul celebrului roman Marțianul / The Martian, Andy Weir, a publicat această teorie sub forma unei povești. Este atât de interesantă încât a devenit imediat virală. Mulți oameni au rezonat cu ea, ba chiar s-au regăsit în ea.
Dacă tu ești în toate persoanele care au trăit și trăiesc pe această lume, atunci de ce să le faci rău celorlalți? Este ca și cum îți faci rău singur.
Ar trebui să duci o viață corectă și să nu te înșeli sau păcălești singur.
De fapt, tu ești în tot și în toți. Chiar și cerșetorul pe care l-ai întâlnit azi, ești tot tu. Tot tu ai fost și regele Franței sau celebrul filosof din Roma Antică.
De ce doar tu
Este vorba despre experiențe. Ai nevoie ca să cunoști toate experiențele pentru a înțelege tot ce se întâmplă cu adevărat.
Pare ciudată această teorie? O să-ți spun că nu este, pentru că se regăsește în cele mai puternice texte spirituale ale lumii.
Conexiunea Vedică: „Tat Tvam Asi” (Tu ești Acela)
În Upanishadele vedice (texte vechi de peste 3.000 de ani), există formula fundamentală a non-dualității: „Tat Tvam Asi” („Tu ești Acela” / Tu ești Universul).
Gândirea vedică susține că individualitatea este o iluzie.
Noi toți aparținem aceleiași conștiințe globale. În acest fel, toți suntem unul și suntem la fel, doar expuși altor experiențe. Teoria oului spune aceleași lucruri prin cuvinte mai simple.
Omenirea nu e formată din miliarde de suflete separate, ci este același suflet care trece prin toate viețile posibile.
Gnosticismul și scânteia divină prizonieră
Textele gnostice, cât și cele respinse de Biserică, ne spun că scânteia divină din interiorul omului provine din Pleroma (plenitudinea divină).
Atunci când a coborât în lumea materială, materia s-a îndrăgostit de această scânteie divină și a vrut s-o țină prizonieră. I-a oferit un corp și foarte multe iluzii pentru ca ea să nu mai plece niciodată.
Oamenii nu sunt creaturi oarecare, ci bucăți dintr-o singură divinitate adormite în corpuri fizice.
Scopul existenței materiale este ca această Conștiință Unică să adune toate experiențele (atât binele, cât și răul, lumina și întunericul) pentru a se trezi completă – adică exact ideea de „ou” care clocește o nouă divinitate.
Concluzie
Am fost, suntem și vom fi aici până ce toate experiențele posibile se vor întâmpla. Chiar dacă părem atât de diferiți, suntem la fel.
Originea noastră este aceeași, marea conștiință divină din care s-a desprins scânteia divină.
Experimentăm diverse vieți pe această planetă, pentru ca în cele din urmă să ne întoarcem la sursă.
Dacă textele vechi și SF-ul modern spun același lucru, înseamnă că „solipsismul cosmic” sau ideea că suntem singurul actor dintr-o piesă uriașă cu miliarde de măști nu e o pură coincidență, ci o constantă a conștiinței umane.