Pistis Sophia este unul dintre cele mai importante texte gnostice. Tradus prin „Credință-Înțelepciune”, manuscrisul este scris în dialectul coptic și prezintă un dialog fantastic între Iisus reînviat și discipolii săi.
Mântuitorul le explică secretele lumii materiale, capcanele pe care trebuie să le evite aici, modul în care pot evita reîntoarcerea la viața materială și cum se pot întoarce acasă.
Drama lui Pistis Sophia
Prima parte a textului descrie povestea alegorică a personajului Pistis Sophia. Acesta este un eon, adică o entitate de lumină din sferele superioare.
Pistis Sophia trăia în lumea a treisprezecea, adică într-o lume de lumină pură.
Din pură curiozitate privește în jos, spre haosul material, adică lumea noastră. Se spune că aceasta este condusă de arhoni și în frunte îl au pe conducătorul lor, Autocratul.
Aceștia creează o lumină asemănătoare cu cea din ceruri și Pistis Sophia, din curiozitate, coboară din ceruri. De fapt, fusese o capcană pentru ca spiritul de lumină să fie ademenit și prins în lumea iluziei materiale.
Pistis Sophia este prinsă în lumea umbrelor și nu mai poate scăpa. Își dă seama că a picat în capcana arhonilor și că nu mai are scăpare.
Puterile întunericului o înconjoară, o deposedează de lumina ei proprie și o chinuiesc teribil. Ea este practic „înghițită” de materie și nu se mai poate întoarce în ceruri.
Pentru că Sophia nu mai putea ieși singură din adâncuri, ea se pocăiește amarnic și rostește o serie de imnuri și strigăte de ajutor (Ode și Cântări de pocăință) adresate Luminii Supreme.
Văzând suferința și căința ei, Iisus coboară din ceruri, o ajută să scape de sub asediul puterilor întunericului, îi redă lumina și o ghidează treptat spre înălțimile de unde căzuse.
De la Sophia la om
Acest exemplu este de fapt povestea fiecărui om din această lume. Iisus le explică discipolilor săi că, la fel cum Sophia s-a lăsat păcălită de lumea umbrelor, fiecare om este atras în această lume materială prin intermediul simțurilor, al poftelor și al iluziilor vieții fizice.
Frica de moarte este lanțul cel mai greu cu care stăpânitorii lumii acesteia vă țin orbiți. Cel care nu cunoaște cine este cu adevărat tremură la suflarea vântului și se închină stăpânilor colibei sale de lut.
Fiecare om are în interiorul său o scânteie de lumină din sursa primară, care este prinsă într-un corp. Această scânteie este prizonieră, la fel cum a fost și Pistis Sophia.
Lumina divină (scânteia din om) a fost capturată de materie și de „Arhonii” care controlează poftele și fricile omului.
De ce venim aici?
Iisus explică că sufletele nu vin din întâmplare aici. Lumea noastră este o pepinieră în care trebuie să se dezvolte, dar în același timp și o închisoare din care nu pot ieși dacă se lasă înșelate de umbrele materiale.
Arhonii care conduc destinele lumii materiale (prin influența planetelor, a stelelor și a destinului/„heimarmene”) au nevoie de energia scânteilor divine ca să se mențină în existență. Fără lumina noastră captivă în materie, lumea lor s-ar prăbuși.
Puterile întunericului nu vin asupra voastră doar din afară, ci ele au așezat în lăuntrul omului poftele, mânia, lăcomia și mândria. Acestea sunt sforile cu care vă trag în jos.
Înainte ca sufletul să intre în trupul unui copil la naștere, el este făcut să bea din „cupa uitării”. Astfel, sufletul își pierde complet memoria originilor sale cerești.
Ajuns pe Pământ, crede că singura realitate este ceea ce vede, mănâncă, atinge sau cumpără.
Omul devine un „prizonier fericit”, care își apără lanțurile crezând că sunt podoabe.
Cum este ținut omul aici
Lumea materială este o iluzie, o umbră care creează numeroase lucruri ireale. Iisus numește această lume una de noroi, în care nimic nu este veșnic și totul se distruge.
Iisus le-a zis ucenicilor Săi: Fericit este omul care a cunoscut aceste taine și a răsturnat puterea Arhonilor. Căci lumea aceasta nu este decât o umbră groasă și o haină de întuneric în care sufletul s-a îmbrăcat ca să rătăcească.
Toate aceste iluzii (bogăția, casele, lucrurile materiale, mândria și toate sentimentele similare) sunt de fapt capcanele lumii materiale.
Capcanele care te țin aici:
- Iluzia simțurilor – Te face să crezi că doar ce se vede, se atinge, se cumpără sau se consumă este real. Alergarea după bani, haine, case, confort și bogății trecătoare este o capcană.
- Pofte și plăceri trupești – Arhonii nu acționează doar din exterior, ci plasează în interiorul omului mici entități sau impulsuri energetice: lăcomia, mândria, desfrâul, mânia și invidia. Acestea nu sunt simple slăbiciuni, ci „pârghii” prin care ești manipulat constant. Când cazi pradă poftelor necontrolate, oferi energie direct sistemului întunecat care te controlează.
- Capcana fricii – Frica este arma principală a stăpânitorilor acestei lumi. Temerea că vei pieri, că vei rămâne fără resurse sau că vei suferi te face să fii ascultător, ușor de manevrat, garantând că vei accepta orice compromis doar ca să-ți salvezi „haina de carne”.
- Capcana fericirii – Este indusă ideea că fericirea se regăsește în lucrurile materiale. Alergi toată viața ca să le dobândești, dar nu numai că nu găsești fericirea, ci și cazi într-o capcană din care nu mai poți ieși.
Cum se scapă din iluzie
Iisus le spune discipolilor săi că singura formă de scăpare este prin cunoaștere și detașarea de iluzie.
Omul trebuie să înțeleagă că trupul este doar o haină temporară, o oală de lut. Dacă alergi după averi și validare lumească, hrănești direct puterile întunericului.
Așa cum Sophia s-a salvat rostind imnuri de pocăință și cerând ajutorul luminii, tot așa omul trebuie să se întoarcă în sine, să regrete că s-a lăsat robit de materie și să caute scânteia divină dinăuntrul său.
Cei mai mulți oameni ignoră această scânteie și o țin prizonieră într-un colț mic.
Iisus îi avertizează că, la sfârșitul vieții, sufletul obișnuit (care nu a aflat aceste taine) va fi prins din nou de Arhoni la vămile văzduhului, va fi interogat și trimis înapoi în alt trup de carne (reîncarnare forțată) printr-un nou ciclu de suferință.
În schimb, cel care a primit Gnoza și a rupt legăturile cu materia va ști ce nume să rostească, ce peceți să folosească și va trece nevăzut de paznicii întunericului, urcând direct în Împărăția Luminii.
Concluzie
Acest text gnostic este ignorat de religie. Este un manual al supraviețuirii în această lume și prezintă atât capcanele, în care cădem cu toții într-un fel sau altul, dar și modul în care ar trebui să ne dezvoltăm și să putem evolua (pleca) de aici.
Textul este extrem de puternic, dar este ignorat din motive de necunoaștere. Nu este important ce avem aici, ci cum evoluăm și cum ajungem să ne cunoaștem cu adevărat interiorul.